Oare care este cheia de a ajunge la sufletul unui om?

Oare care este cheia de a ajunge la sufletul unui om?

 Unul dintre modurile cele mai frumoase de a-i cuceri pe oameni este sinceritatea.

Şi când vorbesc de "a cuceri" mă refer la a te face plăcut,  a te împrieteni, sau chiar  a iubi pe cel de lângă tine.

Se-ntâmplă de obicei să ne comportăm "oficial" cu cel pe care îl întânlim prima data, fără să-i acordăm credit imediat, testându-l din priviri şi judecându-l cu mintea.

Ne comportăm faţă de el în mod defensiv, aplicând toate prejudecăţile noastre asupra-i.

În primile conversaţii răspundem evaziv şi impersonal, ascunzând mereu esenţa mesajului, încercând să nu arătăm nimic din personalitatea şi viaţa noastră, sau arătăm doar ce-i mai bun şi mai frumos.

Câteodată cel străin pentru noi, cel pe care-l întâlnim prima oară este  "vinovat" pentru o perioadă şi poate doar pe parcurs să ne câştige încrederea.

Dar se întâmplă de multe ori să ne lovim de acelaşi răspuns „oficial" şi de acelaşi comportament defensiv, care denotă la fel de multă neîncredere precum am arătat-o şi noi.

Şi de multe ori vrem să-l cunoaştem mai bine, să-i aflăm tainele sufleteşti, să-i vedem comportamentul natural, să-l vedem aşa cum de fapt este, fără ascunzişuri. 

Şi ne întrebăm: oare care e cheia de a ajunge la sufletul lui?

Problema este mereu la noi, şi niciodată la celălalt.

Bârna e mereu în ochiul nostru şi doar câteodată paiul e în ochiul celuilalt.

Sinceritatea cucereşte orice inimă, sinceritatea deschide orice suflet, smulge câte un zâmbet, creează încredere.

Sinceritate e aşa atrăgătoare... pentru celălalt.

Cu cât ne deschidem faţă de cel de lângă noi cu atât şi el se deschide faţă de noi.

Cu cât suntem mai sinceri cu el şi mai simpli, cu atât şi el ne destăinuie viaţa şi gândurile inimii lui.

Sinceritatea de multe ori surprinde şi bucură pe celălalt.

Fiind sincer cu el îi împărtăşesc o parte din viaţa mea, iar el ascultându-mă ia pe umerii săi o parte din povara vieţii mele, dar şi o parte din bucuria fiinţei mele. Sinceritatea ne uneşte,  ne face să avem lucruri în comun, ne apropie.

Nu este om care să reziste în faţa sincerităţii pentru că sinceritatea e de fapt adevărul şi adevărul e Hristos, care stă la uşa sufletului lui şi bate.

Şi cum să nu-i deschizi lui Dumnezeu?

Când sunt sincer şi simplu mă arăt fără de răutate şi făţărnicie, fără gânduri ascunse ci aşa cum mă ştiu eu.