miercuri, 20 octombrie 2010

Lacrimile




Lacrimile apar când se întâlnește răul cu binele.
Cum ne dor ochii când trecem de la întuneric la lumină
sau invers, tot așa sufletul nostru este frământat până ce dă lacrimi.
Lacrimile sunt o expresie a sufletului îndurerat în negru sau eliberat în alb.
Lacrimile sunt normale pentru toți oamenii.
 Persoanele care nu plâng niciodată au o problemă gravă: s-au făcut de piatră.
Nu pot fi modelați prin apăsare, poate c-ar merge să fie ciopliți.
Lacrimile sunt necesare. Sunt o erupție a sincerității, o dezvăluire a adevărului,
o dezgolire a interiorului.
Lacrimile amare vin dintr-o inimă adânc rănită și cele bucuroase
dintr-o inimă prea plină de bucurie.
Ar fi bine și normal să avem lacrimi de milă.
Să recunoaștem durerea altora și lacrimile noastre dovedesc că-i iubim
și vrem să le fie luată durerea.
Lacrimile noastre pentru alții arată că ne apasă povara lor.
Cele mai de folos sunt lacrimile de căință.
 Acestea sunt locul din care ne pornim spre viață și spunem Nu! morții.
Ochii înlăcrimați de remușcare, de regret sunt ochii ce caută lumina iertării. Dumnezeu iartă, chiar și oamenii iartă prin Dumnezeu.

“Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!”
Evanghelia după Matei 5:4

Un comentariu: